TI-AM LUAT MARTISOR!

Maine e 1 martie. Nu mi-am luat inca salariul pe luna ianuarie dar am recuperat cativa lei pe care ii dadusem imprumut. Ca orice mascul, celibatar, heterosexual (asta e de bine, sa nu aud comentarii) si cu o mini-viata sociala activa, maine trebuie sa impart martisoare. Spun “trebuie” pentru ca, sincer, eu m-as lipsi bucuros de astfel de sarbatori. Dar, cum spunea bunica mea, “daca-i musai, atunci cu placere”.

Am terminat serviciul pe la 13.30 (dezamagit de faptul ca nu s-a “tinut” greva programata) si am plecat in cautarea zorzonelelor de pus in piept. Parchez masina strategic si o iau haiduceste, la pas, pe Corso, cu o misiune clara in minte. E un frig de imi crapa mintea si incerc sa ma auto-conving de faptul ca, anul acesta, o sa reusesc sa gasesc niste martisoare care sa nu arate ca niste pui rotisati. In fiecare an am aceeasi problema, nu gasesc nimic de bun gust.

In fine, intre timp imi dau seama ca am parcat la dracu’n praznic si ca am de mers vreo 2 leghe pe jos. Constat ca mi-am uitat si tigarile in torpedou. Buuuun! Pe Corso, multa lume. Pestrita. Majoritatea barbati. Din 10 in 10 metri ma intalnesc cu cate un cunoscut. Il surprind pe portarul de la televiziune afundat in tinichele asezate delicat pe o farfurie de plastic, de unica folosinta. Ia uite, pana si portarul e om si, din cele cinci milioane ale lui, cumpara si el un martisor. Bravos! Vivat natiunea care creste asemenea tineri! Ceva mai incolo ma intalnesc cu un alt cunoscut. Se da blazat si cumpara “la greu” martisoare unicat. Genul de cioburi pictate cu tempera de studenti debutanti la Arte Vizuale. Il salut grabit si plec si eu in cautarea martisorului perfect. Langa mine, un june prim incearca sa afle, la telefon, cati profi are la scoala. 11???? Le ia ceva special cica. N-am inteles, are 11 profesoare sau le ia martisoare si profilor? Altul, de langa el, zice ca nu cumpara nimic, ma-sa e profa si are sute de martisoare acasa. Daca vrea, poate sa dea si cate cinci de persoana.

Marfa multa! Ce vrei si, mai ales, ce nu vrei. De un prost gust neaos romanesc. Maimute de jucarie care tipa strident “I love you” si mate de plus care canta “twinkle, twinkle little star”. Cine naiba isi pune in piept o astfel de maimuta? As cumpara una pentru contabila sefa (mi-a zis ca sunt nesimtit ca intreb de salariul restant). Martisoare facute din pene (saracele gaini, nu le-o fi frig acum?), din pietre, din dopuri de bere, din macaroane, din plastic, din argint, din tabla galvanizata, din boabe de fasole, din mucuri de tigari…orice. Poti cumpara pestisori, flori, brichete, monede, potcoave, mos craciuni, poze cu Oana Zavoranu si chiloti tetra. Simt ca incepe sa ma doara capul si incerc sa vizualizez, mental, martisorul pe care mi-l doresc. Ceva simplu, un hornar, o potcoava, o frunza de trifoi. Nimic complicat. Dupa o ora de privit mizeriile vandute ca martisoare, gasesc ceea ce caut: niste hornari micuti care “aduc” a martisoare. Rasuflu usurat si negociez rapid si taios pretul pentru 20 de bucati. Nu stiu daca am cui sa le dau pe toate dar, lasa, sa fie acolo! Le indes fericit in buzunarul incapator al gecii de iarna si o tai urgent, la trap, catre masina. Maine le impart si incep sa strang bani pentru florile de 8 martie. Acolo e mai simplu.

Ma roade totusi o intrebare: Ce naiba ii cumpara Basescu, Elenei Udrea, pe post de martisor??