UN FEL DE BILANT

Vorba lui Creanga, “nu stiu altii cum sunt…” dar eu spun “acasa” locului in care m-am nascut si am copilarit, locul in care copacii, pietrele si drumurile au amintiri si nu doar nume. Si nu cred ca asta se va schimba vreodata desi mai bine de jumatate din viata am petrecut-o déjà departe de acest loc. Din pacate fac parte dintre cei care nu sunt “acasa” cam 360 de zile pe an. Din fericire exista si acele 5-6 zile pe an in care imi regasesc linistea in locul care imi este cel mai drag. Locul in care mancarea are gust mai bun, patul este mai moale, cerul este mai albastru si noaptea mai plina de stele. Acasa, cu familia. Locul in care mi se impleticesc simultan sapte mate printre picioare, in speranta ca vor capata un loc caldut sub soba din bucatarie, locul cu cozonaci facuti din oua, scortisoara si nuca, nu din E-uri si plastic, locul cu brad care miroase a brad, locul cu soba in care troznesc lemne, locul in care iti ingheata nasul daca iesi afara din casa la prima ora a diminetii. Nu e nimic deosebit in toate astea; doar faptul ca e … acasa!

Cei care au sansa de a sta aproape de cei dragi, probabil ca nu apreciaza acest lucru asa cum se cuvine. Pentru ca asa e omul: apreciaza doar ceea ce nu mai are sau ceea ce nu poate avea. Personal, mai ales in ultimii doi ani, mi-am reconsiderat putin prioritatile. Gasesc ca sunt din ce in ce mai putin importante anumite lucruri si tot mai importante altele. Nu o sa fac un bilant on-line pentru anul 2010 dar voi spune doar atat: am reusit sa imi petrec mai putin timp din viata enervandu-ma pe prostia sau ignoranta unora si altora. Iar anul viitor planuiesc sa aloc si mai putin timp decat anul acesta supararilor pe cei care isi petrec existenta in bezna rautatilor.

In 2010 nu am devenit nici mai frumos, nici mai bogat, nici mai inteligent. Dar sper ca am devenit mai bun, mai fericit, mai intelegator. Asta voi face si in 2011, asta va doresc si voua, putini cititori care va mai rataciti pe blogul acesta.
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!