VECINUL SI-A LUAT „DIGI”
Sunt racit, acum m-am trezit, n-am cu cine sa vorbesc “nimicuri” pe messenger, la televizor se vorbeste despre fotbal si despre referendum, licenta mi-am luat-o de mult, si n-am chef de nimic. In aceste conditii, singurul lucru “normal” pe care il pot face este sa ma ocup de noua mea jucarie: blogul.
M-am gandit sa vorbim despre bucuriile “vietii in oras”. Nu am pretentia ca stiu prea multe despre viata dar cred ca pot face niste observatii despre “viata in oras. Sa incepem cu cetatenii de la bloc, cei care au acel “je ne sais qoui” specific omului care a reusit in viata. Le remarci grimasa de nemultumire atunci cand ii smulgi din mediul lor caldut si ii duci, de exemplu, la tara: nu aveti apa curenta? Nici cablu? Nici internet? Pfuaiii mah…Ii vezi cum pasesc pe varfuri prin curtea casei, incercand sa nu se umple de gainat pe pantofii de piele intoarsa. Nu ii imbratiseaza prea lung pe batrani de teama sa nu “ia ceva” si sunt tot timpul cu ochii pe ceas si pe telefonul mobil, doar-doar apare ceva urgent si vor “trebui” sa isi intrerupa vizita la sat. Caracterizarea ar putea continua dar cred ca v-ati facut deja o idée despre ce vorbesc. Adevarul este ca eu ii inteleg pe acesti oameni. Serios, oameni buni, cum sa iti placa viata la sat cand, in oras,la bloc, ai tot felul de avantaje. In primul rand, accesul la informatie.
In al doilea rand, la bloc avem un dusman comun:administratorul. Ura comuna ne tine aproape pe noi, blochistii, ne uneste sub acelasi standard, cu aceeasi misiune nobila. In fiecare marti, intre 18.00 si 20.00, ne strangem in uscatoria de la etajul doi si ii aruncam priviri incrancenate administratorului. Dupa aceea stam de vorba pe palier si ne laudam reciproc curajul de a-l fi tras la raspundere pe “hotul” ala.
In al treilea rand, la bloc esti mereu in competitie cu ceilalti. E o lupta, aceea de a castiga tot mai multi bani, de a cumpara tot mai multe lucruri. Iata, asta seara am iesit la o tigara pe balcon. Nu era de ajuns ca, din monotonia de beton a blocului, imi zgaraie retina de doi ani incoace aparatul de aer conditionat al vecinului de la 2. De cate ori ii vad aparatul, imi jur in barba ca, anul asta, imi iau si eu. Acum insa…Doamne apara si fereste…pana si cel de la 1 si-a luat ceva: antena DIGI. Farfuria semeata a receptorului independent de servicii tv prin satelit imi va aminti acum zilnic faptul ca eu nu am bani sa-mi iau una. Ca si aparatul de aer conditionat al tipului de la 2.
In aceste conditii, dragii mei, cum sa nu iti placa viata la bloc? Cum sa ii apreciezi pe bietii tarani care traiesc in singuratate, nebransati la energie termica, internet, apa curenta, cablu, internet, gaz metan etc etc etc etc etc…..????
Complet de acord cu locul de parcare….sau….ma rog cu lipsa locului de parcare si nesimtirea unora. am ajuns sa ma uit dupa un loc de parcare de cum iau coltu’ pe strada pe care locuiesc….pana ajung in fata blocului (aprox 400 m ) Chestia asta a devenit chiar un …”sport extrem ” in fiecare seara….:-(
:))
am auzit ca unii nu mai pleaca de acasa de teama sa nu vina altii la nevestele/ prietenele lor.asta e si mai tragic!!!
stii ce ma enerveaza pe mine ?
am ajuns sa am emotii cand ajung seara acasa! imi e ocupat locul de parcare de vreun cretin fara bun simtz sau nu? cred ca lumea nici nu mai iese din casa de frica sa nu piarda locu ‘de parcare!
drace ce ma enerveaza!