EU TE PACALESC, TU MA PACALESTI…


Asteptam un prieten, la o cafea. La masa alaturata, un italian si doi romani. Italianul, ca orice latin, se infierbantase si explica, plin de verva si cu gesture ample, cum face el “business” in Romania. Conversatia lor mi-a atras atentia. Italianul isi explica metoda de lucru, patenta in Romania: el asteapta sa cunoasca omul, sa afle cum gandeste si apoi il “ataca”, il “pacaleste”. Am aflat ca “lumea afacerilor este un teren de razboi, ca trebuie sa prinzi inamicul pe picior gresit si sa ii dai lovitura fatala atunci cand acesta se asteapta mai putin la asta”. Si discutia a continuat in acest mod timp de cateva minute bune.

Daca nu trageam cu urechea, probabil ca nu as fi aflat niciodata de ce nu sunt inca milionar in euro: nu abordez problematica afacerilor in modul cuvenit! Eu, ca un necopt ce sunt, ma prezint in fata partenerilor de afaceri cu respect si cu dorinta de a incheia parteneriate reciproc avantajoase, afaceri din care sa castige ambele parti implicate. Nuuu, gresit, trebuie sa ma duc la intalniri pregatit de combat, gata sa sar la jugulara nefericitului abordat, gata sa ii fur coltul de paine de pe masa si dispus sa ii las familia pe drumuri. Daca as putea sa ii parjolesc granele, sa ii otravesc fantanile si sa ii izgonesc vitele in padure, ar fi si mai bine. Cel putin asta am inteles eu din discutia celor trei vecini de cafenea: ca afacerile sunt dure si ca trebuie sa il pacalesti pe cel cu care negociezi.

Nu stiu cine pe cine a invatat stilul acesta de lucru: noi pe italieni sau ei pe noi? Partea proasta este ca tocmai aceasta ostilitate si acest stil de a face afaceri ne tine pe loc si constituie o piedica redutabila in calea dezvoltarii unui mediu de afaceri sanatos si viabil. E drept, acestea si multe altele. De multe ori ma aflu insa in fata unui client care se comporta ca un patruped caruia intentionezi sa ii iei farfuria cu mancare din fata. O relatie de afaceri, pornita de la un asemenea nivel de suspiciune, debuteaza clar cu stangul si deseori nici nu merge mai departe. Chiar daca se dovedeste ca suspiciunea nu este intemeiata.

Nu sunt un expert in domeniu, tot ceea ce fac si stiu despre afaceri vine din limitata experienta personala si din regula bunului simt. Este adevarat ca, in acest domeniu, bunul simt nu te duce foarte departe si, de cele mai multe ori, “facerea de bine” echivaleaza cu…stiti voi ce! Dar cred cu tarie ca, o afacere construita pe respect si bun simt, este mult mai trainica decat traditionalul “smen” (romanesc sau italian sau de alta nationalitate). Si mai cred ca, in urmatorii ani, sita crizei va cerne dur o mare parte din acesti “pacalici” ai afacerilor.

Poate ca, experienta anilor ce vor urma, imi va demonstra si mie ca “un tun” teapan la vremea lui face cat zece afaceri corecte. Dar, pana la urma, fiecare stie ce il multumeste si ce anume il face fericit si fiecare raspunde, mai devreme sau mai tarziu, pentru faptele proprii. Va doresc sa aveti parte de afaceri multe si fructuoase si de cat mai putini “razboinici” pe acest camp de lupta!

Etichete: , , ,
Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

2 comentarii

  • Ioana
    13 octombrie 2010 at 11:28 PM

    investitor spaniol in Ro: dezvolt acolo pt ca am un om de incredere care-l stie pe primar de cand erau mici, e cam mare spaga, de multe ori e nerusinat de mare, dar rulam si avem cel putin un castig…altfel…nu ai nici o sansa …
    trist dar adevarat…

    va mai trece pana cand sa ajungem ca majoritatea romanilor sa puna mai mult pret pe verticalitate in defavoarea banilor, dar asta tot din nivelul scazut de trai se trage.

  • cerbulvechi
    6 septembrie 2010 at 10:01 AM

    Ca idee, prima oara cand am ras in facultate a fost atunci cand un amic mi-a spus senin : Azi am dat examen la Etica in Afaceri! Si? L-am picat toti, da-l draq!

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx