Vecinul avea un caine. Nu stiu cum il chema; nici pe el, nici pe caine. Si mirosea; cainele, adicatelea, nu vecinul. Da’ mirosea intr-un hal fara de hal asa incat ma uitam cateodata la el sa vad daca mai misca. Toata existenta si-o ducea intr-un tarc de 6 metri patrati unde facea de toate. De aici si duhoarea, nu mai insist. Va dati seama ca nu era zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi sa dispara dihania de langa usa mea. Si, intr-o buna zi (ca de aia vorbim la trecut), cainele a disparut. M-am
10 dintre lucrurile fara de care lumea (mea) ar fi un loc mai trist: -fumul nehotarat care se ridica, iarna, din acoperisurile inghetate si acoperite de zapada ale caselor -vantul, in oricare din formele sale, mai ales printre frunzele de plop sau salcam -furtuna si zgomotul copacilor care se apleaca si lovesc in geamuri -ploile torentiale de vara, in miezul zilei -berea rece bauta seara pe un ponton din Sulina -mirosul de iarba proaspat cosita, de paine rumenita pe vatra si de cartofi
Da, stiu ca v-ati plictisit si voi, probabil, de vesnicele comparatii intre ceea ce se intampla la noi in tara si ceea ce se intampla in strainataturi, comparatii din care tragem concluzia ca iarba e mai verde dincolo de granite. Naiba stie cum fac altii sau ce facem noi, romanii dar…noi o tot scrantim si nu ne iese treaba bine si dam mereu cu oistea in gard. Bine, si pe la altii e loc de mai bine dar la noi, parca, mereu e loc de muuult mai bine, ca sa fiu politicos. Acum ceva vreme am auzit de
Recunosc, in ultimele zile am cam luat “revolutia” la misto. Folosesc ghilimele pentru ca fac asta in continuare. Cred ca mi se trage de la strabunii daci care aveau darul acesta de a hohoti chiar si in fata iminentei intalniri cu Zalmoxis. Vedeti voi, orice eveniment imparte oamenii in mai multe categorii: exista participantii, comentatorii (aici ma regasesc si eu in cazul de fata) si “parereologii” care nici nu participa, nici nu comenteaza dar au pareri despre cum ar trebui sa decurga
Multi cetateni au senzatia ca politicienii care ne conduc sunt niste prosti ingramaditi. Evident, generalizeaza. La fel ca si cei care considera ca toti cei care ne conduc sunt niste genii malefice puse numai pe furat si care stau noaptea si scornesc strategii prin care sa acapareze puterea. Evident, generalizeaza. Dar sa recunoastem totusi meritele unora dintre Cezari, unii dintre ei sunt asa cum ii vad cetatenii si, probabil, chiar mai rau. Sau, pur si simplu, si-au luat pe langa ei niste
Prunci, stapaniti-va avantul puber si revolutionar si, daca nu sunteti prea ocupati cu protestele in weekend, va invit la un concert de re-lansare si re-venire in viata muzicala a artistei Ana Maria Georgescu. Da, Ana Maria, cea cu "cat mi-e dor de ochii tai/ce ard ca doua vapai", cea din frageda pruncie, de pe vremea cand scoteam fetele la inghetata si Brifcor. Datele problemei sunt urmatoarele: sambata, in 21 ianuarie 2012, in Club Bali, Oradea, va avea loc dubla si fericita ocazie de



