QU’ILS MANGENT DE LA BRIOCHE

Recunosc ca am articolul acesta deschis in browser de vreo doua zile. Si recunosc ca l-am citit de cateva ori, fara sa stiu ce sa scriu. Contine o declaratie care mi se pare de un cinism macabru: „În toate oraşele din Europa, să locuieşti în centru este un privilegiu. Unul care costă. Dacă nu îţi permiţi, mai bine vinzi altuia care îşi permite şi te muţi” . Ar fi spus primarul, intr-un grup de apropiati.

E vorba despre cetatenii din Oradea care nu isi permit sa renoveze fatadele cladirilor monument- istoric
sau din zona centrala a orasului, cladiri in care locuiesc in momentul acesta. Iar primaria oradeana vrea, cu orice pret, ca fatadele sa fie renovate. Primaria se ofera sa imprumute banii necesari, in conditii, pare-se, avantajoase, cu discount, se ofera sa dea si niste scutiri simbolice de taxe dar, in final, locatarul este cel care va achita pretul lucrarii. Iar lucrul acesta nu pare sa incante pe nimeni pentru ca, pur si simplu, unii nu-si permit aceasta cheltuiala. Iar hotararea de consiliu local spune ca urmeaza niste somatii, apoi niste amenzi de cateva mii de lei, in cazul in care nu executi ordinele.

Sunt de acord ca unele fatade arata jalnic, unele sunt chiar un pericol si trebuie refacute. Dar, in timp ce municipalitatea se lupta pentru progres, majoritatea locatarilor se lupta pentru supravietuire. In timpul in care ar trebui cautate solutii, se cauta vinovati si se aplica pedepse. In presa oradeana care face aparare prin marcaj strans la om, ca doar-doar o mai pica ceva de molfait pe vreme de criza (cu mici exceptii, desigur) vei citi ca toti batranii astia sunt, in fapt, niste nihilisti putrezi de bogati care sunt interesati doar de distrugerea patrimoniului arhitectural oradean. Secession, desigur.

 In astfel de cladiri, in general, locuiesc persoane in varsta. Cine o fi vinovat pentru starea fatadelor si pentru saracia in care traiesc aceste persoane? Bunul Dumnezeu, comunistii, Iliescu, Petru Filip, cine stie, nu mai are nicio importanta, vorba aceea: “prinde orbul, scoate-i ochii”. Unii dintre ei nu au bani. Si atunci, la ce ne foloseste faptul ca le dam amenzi? Primaria ii va amenda, ii va vana, ii va scoate in strada, ii va ingloda in datorii si ii va face sa-si vanda apartamentele, pe bani de nimic, speculantilor. Si-apoi, Dumnezeu cu mila, primaria va reface, victorioasa, fatadele. Pentru binele celor multi, in dauna celor putini.

Oare asta trebuie sa faca reprezentantii cetatenilor? Sa faca unora rau pentru binele mai mare? Sau ar trebui sa se preocupe, in egala masura, de binele tuturor? Eu nu am sesizat ca vreun consilier local din cei care au votat hotararea asta sa-si fi facut campanie electorala cu sloganul “votati-ma, unora va va fi mai bine!”.

Nu am eu o rezolvare pentru aceasta problema dar sunt convins ca exista niste minti luminate care ar putea veni cu o solutie, alta decat “nu au bani? sa se mute!”. Da, ar fi dificila, costisitoare si indelungata. Dar nu ar fi cinica si imorala.

Eu, unul, nu am de gand sa imi asum pretul moral al acestei dorinte a municipalitatii de a ne face bine cu orice pret. Daca stiu ca un singur om a fost data afara din casa pentru ca era prea sarac si pentru ca eu sa ma bucur de o fatada renovata…inseamna ca nu mai sunt om.

Ma tem ca, daca ma voi impaca cu asta, peste cativa ani va trebui sa accept si alta “destainuire” facuta intr-un grup de apropiati, de genul “„In toate orasele din Europa, sa ai acces la asistenta medicala de calitate este un privilegiu. Unul care costa. Daca nu iti permiti, mai bine mori si ii lasi locul altuia, care isi permite.”