UN TAXI NUMIT DORINTA


Ma plimb agale pe bulevard; n-am idee unde merg, Google Maps se incapataneaza sa nu functioneze. Dar nici nu sunt stresat, mi-am luat un covrig si ma indrept spre statia de taxiuri. Il aleg din priviri pe cel mai jerpelit, un Logan galben care pare sa se mai tina doar in chit: vreau sa vad cat e de “praf”.

-Liber?

Soferul mormaie ceva si se intinde peste scaunul din dreapta sa imi deschida portiera, pesemne stie ca nu se deschide decat din interior.
-Unde mergem?

-In orasul vechi, zic eu sigur pe mine, in fata la True. In ultimul moment inabus in fasa un ardelenesc “noah” (ale naibii ticuri). Nu vreau sa isi dea seama ca poate sa imi arate orasul pe banii mei.

-E omor pe bulevard zice el si intoarce scurt peste bordura din mijlocul drumului, luand calea bulevardului fara sa mai astepte vreo alta indicatie de la mine. Soferul, e un oaches de peste 50 de ani, plin de vorbe de duh si cu chef de socializare. Ceea ce e ok, azi am si eu chef de vorbe cu taximetristii, au ceva special, numai al lor. Pana la primul semafor aflu ca “nea Marinica” (asa il cheama) face taximetrie de 30 de ani in Bucuresti, ca ii uraste pe “baietii de bani gata”, ca politistii sunt niste pampalai care se iau numai de oamenii corecti si ca ii e frica sa mearga cu liftul. Zice ca merge la cumnata cu nevasta si il cheama pe “frate-su” jos ca sa mearga impreuna cu liftul, altfel nu urca. Imi rontai covrigul si il ascult, il mai starnesc din cand in cand cu cate o intrebare ca oricum inaintam in ritm de melc, ardem gazul de pomana. La un moment dat ii suna telefonul: il ia, se uita la el si conchide “naiba, ti-o mai raspunde” si il tranteste in scrumiera masinii.

-Asta, zice el, ma tot suna de cateva saptamani. M-a pus dracu’ sa-i zic ca e frumoasa si nu mai scap de ea!

-Pai cum asa?

-Mda, zice el, ii arde de maritat. Am fost la ea, la o cafea si, de atunci, ma tot suna: ieri n-am fost atent si i-am raspuns: ca, Marinica, ce iti place sa mananci, supa cu galuste sau ciorba cu perisoare? Ca nu vrei tu sa vii sa stai aici, cu mine, sa am grija de tine? Ca si eu i-am zis ca stiu cum e sa n-ai pe nimeni pe lumea asta, ai mama mea!

Eu rontaiam cam absent din covrig dar parca imi aduceam aminte ca zisese ceva de cumnata, de familie…
-Pai, n-ati zis ca mergeti la cumnata, cu nevasta, cu liftul…cu frica, zic eu nedumerit?

-Eh, pa dreaqu, singur, am cinci copii, nepoti, nevasta, tot tacamul…pluseaza nea Marinica.

-Pai ea cati ani are de ii vine cheful de maritat, zic eu, sperand sa aflu ca sunt in mijlocul unei povesti de dragoste gen “Irinel si Monica”.

-E dusa rau, zice el, sa tot aiba vreo 60. E vaduva,pensionara, bani garla, ii arde acuma de maritat, la anii astia!
Eu rad din ce in ce mai tare de “necazul omului”.

-Pai si cum ati intalnit-o?

-Am dus-o la cimitir, da-o naibii, m-a mancat undeva sa ii zic ca se tine bine.

-La cimitir???!!

-Da, se ducea sa ii puna flori la raposatu’, generalu’, ca dupa el mananca pensie de urmas!

Eu ma tineam de scaun sa nu cad de ras.
-Da’ vad ca bine ati legat o relatie pana la cimitir. Asa, rapid, dragoste la prima vedere?

-Eh, am mai si fost eu pe la ea, mi-a dat un sapun si o cafea din aia patrata, in vid. N-am stiut ce dracu e, am zis ‘ce mi-o fi dat baba, isi bate joc de mine”. Pana mi-a zis un vecin sa o intep cu un cui ! Si s-a facut dracia moaleee, am zis “uite a dreaqu, ce chestie”!! Si-o tuica mi-a dat, din aia in sticla de sticla, cu dopu’ ceruit. Mi-a zis ca o are de la barba’su, generalu’, ca o tinea de 25 de ani! Caterincaaa, beau seara un dop si dorm ca trenu’, tai lemne pe mine!

-Da’ la nevasta nu va ganditi? Daca va inseala si ea, zic eu deontolog.

-‘re-ar mama ei a dreaqu, daca o prind cu bagabontii, shaorma o fac, zice el plin de naduf, parca vazandu-si aivea nevasta de” 50 si de ani”, strecurandu-se conspirativ in vreun bloc cu amantul (la fel de tanar). Dau divort, o bat in cap cu sentinta pana o chelesc!

Din pacate, nu am mai apucat sa aflu deznodamantul cu vaduva generalului, sarmanul logan chituit si-a dat obstescul sfarsit undeva in apropierea magazinului Cocor: a ramas fara benzina asa ca a trebuit sa il las pe nea Marinica sa isi bata capul cu problemele lui si eu am luat-o la pas, repejor, ca aveam intalnire si déjà intarziasem.

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx