DESPRE OAMENI


S-au terminat evenimentele ocazionate de 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei. Evenimente organizate de Primarie prin Casa de Cultura a Municipiului pe care, cu onor, o “reprezentez”. Imi revin cu greu din oboseala si din stresul lucrurilor care pot sa mearga prost in orice moment. Nu a mers nimic prost, defilarile si discursurile s-au tinut, vremea a fost senzationala pentru aceasta perioada, fasolea s-a gatit, s-a impartit, concertul a avut loc. Totul a decurs conform planului. Insa durerea de cap vine in urma concertului petrecut in fapt de seara. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un cadou frumos pentru oradeni, a devenit, pentru mine cel putin, inca o ocazie sa constat ca omul devine fiara, in anumite circumstante.

Povestea e simpla: concert cu Ansamblul Crisana si, cap de afis, Cristian Pomohaci. Intrare libera. Am incercat sa tin ocupate cateva locuri pentru cei care m-au sunat, pentru prieteni, langa pupitrul sunetistului. Credeti ca am putut? S-au napustit lacustele peste mine, cu fete abrutizate si schimonosite de ura, m-au injurat, m-au scuipat, m-au calcat in picioare, m-au inghiontit, totul pentru cele cateva locuri pe care incercam sa le tin ocupate. Degeaba am incercat sa le vorbesc, nu am avut cu cine sa discut. Numai ochi injectati si spume la gura. Oameni in varsta care se plang, oricui este dispus sa asculte, ca nu sunt respectati, ca tineretul de azi este depravat samd. O gloata de oameni incapabili de a rationa. Jur ca mi-a fost frica pentru ceea ce s-ar putea intampla. Pur si simplu, cei care navaleau peste scaune, pareau dementi, cuprinsi de o furie si o agresivitate iesita din comun. Am organizat, de-a lungul timpului, nenumarate evenimente. Am participat la altele, la fel de multe. Dar niciodata nu am trait asa ceva. In urma concertului de aseara au ramas scaune rupte, tapiterie sfasiata, seminte, sticle sparte de vin si bere, pufuleti, sucuri varsate, mancare si multe altele. De parca am fi avut in sala cateva sute de oameni din epoca de piatra.

Aceiasi oameni, la indemnul lui Pomohaci, au cantat smeriti pricesne, “O, ce veste minunata”, au spus in cor Tatal Nostru, si-au facut cruci largi, cu doua maini si s-au vazut spalati de pacate. Probabil, in mintea lor, aia putina, s-au considerat niste adevarati crestini si niste evlaviosi. Si au plecat acasa foarte multumiti, in sinea lor, ca au participat la un asemenea eveniment care siguuuuuurr i-a mai ridicat o treapta intru mantuire.

Nu ma plang foarte tare, doar constat si povestesc. Despre natura umana. La cate dezamagiri am avut anul acesta, una in plus sau in minus, nu mai conteaza foarte mult si nu imi aduce decat un alt zambet trist in coltul gurii. Dar, spre deosebire de dezamagirile pe care nu am cum sa le tratez, pe aceasta o voi combate de acum incolo. Cum? Foarte simplu. Concertele organizate in sala, de acum inainte, vor fi taxate. Cu bilet, in mod ordonat, cu om la usa si cu exact atatea persoane cate scaune avem disponibile. Cine nu isi permite o suma modica pentru a vedea un artist la treaba, sa stea acasa si sa se uite la OTV.

In acest spirit, in 16 decembrie, de la ora 18, in sala Filarmonicii, Casa de Cultura a Municipiului Oradea organizeaza un concert cu Grigore Lese, “Asteptand Craciunul”. Un artist autentic ce merita vazut. Pentru acest concert vom pune in vanzare exact 368 de bilete la pretul de 15 lei. Banii obtinuti vor fi folositi pentru a cumpara cadouri pentru copii, cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Sa auzim de bine!

Flavius Bunoiu

Cate putin din toate. Gasesti prin trecutul meu posturi de radio, televiziune, un pic de media tiparita si cultura, branding, copywriting si relatii publice.

CITESTE SI ALTE ARTICOLE

3 comentarii

  • Avramescu
    3 decembrie 2009 at 4:04 PM

    vesnica pooooomeniiireeeeeee.emigram sau nu?

    • Flavius Bunoiu
      3 decembrie 2009 at 5:44 PM

      in ianuarie, sa trecem de sarbatori!
      :))

  • puiutu
    3 decembrie 2009 at 10:52 AM

    foarte trist….

Comments are closed here.

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

Cele mai citite

VOI LUATI AUTOSTOPISTI?

3 octombrie 2013

AVEREA MEA CUI RAMANE?

19 iunie 2012

NICOLAE BOLCAS

15 martie 2017

PPx