Serbarile Cetatii Oradea (editia a XI-a) debuteaza, ca si in anii precedenti, in primul weekend din luna iulie. Mai exact, zilele de 1, 2 si 3 iulie sunt dedicate muzicii, distractiei si activitatilor medievale specifice unei cetati cu o asemenea istorie. Anul acesta, accentul a fost pus pe concerte si pe activitatile care incearca sa readuca in atentia oradenilor viata medievala a cetatii. Pe tot parcursul zilelor de vineri, sambata si duminica, cei interesati vor putea efectua cate doua tururi
Sunt sclavul telefonului mobil. Si am inceput sa il detest. Pe el, telefonul mobil, sau pe ele, telefoanele mobile ca aveam, pana nu demult, vreo trei in buzunar. Usor, usor, am ramas cu unul singur dar si asta, singurul, ma enerveaza. Eu nu sunt genul nevricos care sa renunte la telefonul mobil din cauza radiatiilor si a altor unde care ne “penetreaza capul”; la un moment dat, de la oaresice radiatie, E-uri, coloranti etc tot ni se “trage”. Dar vreau sa gasesc o modalitate sa renunt la
N-am fost niciodata un om foarte religios. In sensul acela de mers cu regularitate la biserica, stiut pe de rost slujbe, predici si alte cele. Iar felul in care se desfasoara tot ritualul in biserica imi este, in mare parte, necunoscut. Asta e adevarul, e la fel ca si cu ordinea corecta a folosirii tacamurilor la o masa aranjata fastuos: nenumarate pahare, furculite, lingurite, etc, fiecare cu rostul si scopul lor précis care, insa, scapa celor “neinitiati” in domeniu. In mod cert ma inchin si
Bai, (ca eu asa incep posturile in care pun suflet) nu vi se pare ca e tot mai rau? Ca ne e tot mai rau? Ca am ajuns sa rasfoim cu jind pozele din album? Si ca va vine sa va luati campii, care-ncotro? Zic asta deoarece observ zilnic ca: -Lista cu datornici si restantieri la plata intretinerii afisata in scara blocului este aproape la fel de lunga ca si cea a proprietarilor. -La asociatie, electrica, rds esti intrebat, din start, “pe cate luni platiti”? -Intre 10-15 ale lunii este coada la
Uff, ce vuieste blogo si twitto sfera! A aparut conceptul de “hater”, aista fiind asa un fel de oaresice om rau, negru in cerul gurii si cu vorba veninoasa, in mare pericol de a muri otravit daca se musca singur de limba. Probabilmente si chel sau scund sau lipsit de performanta in iatac ca altminterea nu se poate explica o atat de mare oftica la adresa unora si altora. De ce? Nu stiu, de parca il pune Aghiuta sa-l ceteasca pe unul si pe altul si sa isi verse amarul in casuta lui de comentarii.
Vroiam sa scriu despre altceva. Dar m-am razgandit, am citit la Arhi ceva despre prieteni si m-am gandit la ai mei. Aia care sunt si aia care au fost. Multi au fost, putini au ramas. Bine, eu nu sunt atat de suparat pe prietenii care nu “performeaza” in domeniu. Dupa ce iti dai seama ca ai fost tradat de vreo doua-trei ori…incepi sa te obisnuiesti cu asta si nu mai reactionezi atat de dur mai ales daca “nu-ti mai pui mintea” cu ei si realizezi ca nu-ti poarta nimeni de grija mai mult decat o



