DE CE NU MAI MERG CU TRENUL


Si m-am intors! Dupa Paste, dupa cateva zile in care nu m-am atins de laptop si am incercat sa “scot online-ul din mine”. Asta insemnand ca, inainte sa plec din oras, am renuntat in ultimul moment sa mai pun laptopul in bagaj. Ca uneori e bine sa mai renunti la a fi conectat in permanenta la ororile si la iuresul de prostii zilnice. Si zau ca tare bine a fost! Dar, acum sa ne intram din nou in rutina. Deci am pomenit in postul precedent de o intamplare cu rromi si de reticenta mea de a mai

SARBATORI IN TREN


Eh, am amanat un pic mini-vacanta: asa e intotdeauna cand vrei sa pleci mai repede, se aglomereaza niste…neasteptate. Asa ca azi am mai zabovit, inca un ordin de plata, inca o facturica, inca o chestie rezolvata pe ultima suta de metri. Dar maine…oi, oi…zbor! Deci eu, dat fiind faptul ca sunt destul de departe de casa, am obiceiul acesta: macar de Paste si de Craciun sa ajung si eu acasa. Ca nu m-a interesat niciodata sa petrec sarbatorile astea la altii in casa sau pe alte meleaguri. Nu ca

MINI-VACANTA


Deci, dragilor…azi e dubla sarbatoare: am terminat, finally, bidonul de dus-gel ROSU cumparat acum…o vreme…lichid care ma facea zilnic sa cred ca joc in ceva scena horror dintr-un film low budget. Iar in al doilea rand, azi am declarat subit ca incepe mini-vacanta de Paste, drept pentru care am devenit, la fel de subit precum am declarat, boem si am atentat la o bericioaica minuscula, la 0,33 litri. Italiana, cred, dar…la cat ma pricep eu la alcool, ar putea fi, la fel de bine, Mexicana. Deci

TARANI LA POARTA


Mea culpa, sunt constient de asta, e vina mea pentru ca am intarziat cu post-ul de azi. Daaar, sa vedeti, exact ca la scoala – cand eram prins cu tema nefacuta - am si o scuza: de data asta nu mi-a mancat-o catelul (pe ea, tema) ci…am fost plecat “in oras” cu un prieten. Sper ca ma motivati, fanele si fanii mei aflati in durere si delir, cu toata durerea provocata de intarzierea postarii. Deci eu am facut azi o aroganta si am pasit pe taramul sfant al mall-ului in zi lucratoare, chestier pentru

COLEGU’ DE APARTAMENT


Eu, cand eram tanar, ma mutam foarte des. Spre disperarea prietenei de atunci care ma gasea de fiecare data, din ce in ce mai greu. Glumesc, eram prea tanar ca sa am o prietena. Stateam in seara asta si admiram, de pe balcon, peisajul oferit de intinderea nesfarsita de blocuri din Oradea. E …mai placut sa fac asta decat sa ma uit la Narcisa salbatica din serialul omonim. Si cum contemplam eu asa, mi-am adus aminte de colegul meu de apartament din alte vremuri. 2003-2004 sa tot fi fost anul.

AM FOST INSCAUNAT


Ca tot nu am cum sa scap, in seara asta, de celebra si mult-vizionata emisiune “Romanii au talent” am zis sa imi scot si eu in fata partea aceasta de multi-talent: faptul ca pot vorbi si calca lumea pe nervi, in acelasi timp. Deci, daca stau bine sa ma gandesc si sa ma caracterizez, ajung la concluzia ca sunt ca berea neagra: ori iti place, ori nu! Nu e cale de mijloc, de genul: consum cand si cand. Nu stiu cum sau ce fac dar, unele persoane, cand ajung in preajma mea…se irita instant. It’s a

Flavius Bunoiu

Flavius Bunoiu

Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.

Urmareste-ma:

PPx

PPx

Cele mai citite

STIRI, CU INTARZIERE

15 februarie 2009

TOAMNA ORADEANA 2011

21 septembrie 2011