Revista FAMILIA apartine romanilor si, mai ales, bihorenilor. Revista Familia a fost infiintata de Iosif Vulcan, membru al Academiei Romane in anul 1865 la Budapesta. Este revista in care au debutat Mihai Eminescu si George Cosbuc si in care au publicat, rand pe rand, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, BP Hasdeu, Alexandru Vlahuta, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu si multi altii. Timp de 156 de ani, revista Familia a devenit o institutie culturala in sine care a contribuit decisiv
La finalul anului trecut (15 dec 2020) a avut loc sedinta Consiliului Judetean Bihor in care majoritatea PNL a decis ca revistele de cultura Familia si Varad vor ramane fara personalitate juridica, vor avea cateva posturi desfiintate si se vor reorganiza sub forma unor sectii ale Bibliotecii Judetene Gh. Sincai din Oradea. Toate acestea in numele eficientizarii si economiei, banii “salvati” urmand a fi folositi la investitiile atat de necesare Bihorului. Aceasta miscare a fost primita cu
Mai rezistati la una cu si despre tramvaie? M-am intrebat la un moment dat, pe Facebook desigur, cine construieste refugiile/peroanele pentru calatori din statiile de tramvai si conform caror norme. Pentru ca am coborat din tramvai si m-am trezit prizonier cu copilul intr-un fel de cusca de metal, intr-o apropiere nedorit de intima cu calatorii care au coborat pe aceeasi usa si fara posibilitatea de a “evada” de acolo. In acelasi timp, tramvaiul s-a pus in miscare si a trebuit sa ne ferim toti
Traim intr-o lume marcata de consumerism (acesta fiind, deja, un truism) in care ni se pare ca avem totul dar, in realitate, nu avem mai nimic. Nici macar proprietatea lucrurilor pe care le-am cumparat, pe care le folosim, si asupra carora avem senzatia ca detinem toate drepturile. Si, ca sa va convingeti de asta, e suficient sa va ganditi la situatia dreptului de proprietate garantat si ocrotit de Constitutie, actul fundamental al oricarui stat modern, o lege care, de exemplu, in Romania poate
Manat de o curiozitate paguboasa (uneori), nu am putut rezista tentatiei de a ma inscrie intr-un grup dedicat leacurilor naturiste si babesti si nu regret asta nicio secunda. Practic, mi s-a dat sansa unui adevarat studiu antropologic asupra cetateanului in mediul sau natural. Ceea ce, pentru un om de comunicare, este “mana cereasca” in conditiile in care altii investesc bani seriosi in focus grupuri si sondaje sociologice complicate pentru a vedea ceea ce aici vezi “pe viu” si, mai ales,
Anul acesta, in plina pandemie, am cumparat un magazin de flori din Oradea pe care l-am desfacut bucata cu bucata, l-am restaurat, l-am dus la 20 de kilometri departare, in ultimul sat de pe granita de Vest a Romaniei - Parhida- si l-am transformat in statie de autobuz pentru copiii de-acolo. Proiectul a durat aproape 6 luni, a costat aproape 3 000 de euro si a fost realizat cu ajutorul donatiilor si muncii a aproximativ 80 de oameni care au dorit sa se implice. I-am spus “Statie de bucurie”