„…un roman, persoana privata, a cumparat intreg lotul de documente apartinand lui Emil Cioran, la licitatia care a avut loc astazi la Paris. A cumparat tot cu 405.000 de euro…” Stirea o gasiti aici. Probabil ca in ultimele saptamani, daca nu ati fost foarte prinsi de divortul lui Pepe si al Oanei Zavoranu, v-au zabovit
All posts by Flavius Bunoiu
Grea zi. Ca orice zi, a inceput cu inceputul si s-a sfarsit cu sfarsitul. Zic sa scriu, pana nu imi dispar impresiile. Nu de alta dar ciorba care se incalzeste din nou…nu e chiar pe gustul meu. Deci ieri, Ana Maria Urdea (care mai face si voluntariat si mai are si un strop de sange
Ca suntem, de la o zi la alta, tot mai rai…e clar, nu? Ca, desi avem la dispozitie tot felul de mijloace moderne de socializare, petrecem din ce in ce mai putin timp impreuna, la fel, e clar. Dar la fel de clar este si faptul ca devenim, pe zi ce trece, tot mai nesimtiti
Deci eu, cand merg la Timisoara, e musai (da’chiar este) sa fac urmatoarele chestii: 1.Sa ma intreb ce naiba o fi fost in capul meu de am plecat de acolo. 2.Sa ma intalnesc cu fosti colegi, prieteni. Si cum eu obisnuiesc sa ajung foarte des in Timisoara, tot la a treia-a patra luna, am ajuns
Sa scriu, sa nu scriu? Sa ezit, sa nu ezit? Acestea sunt intrebarile care ma chinuie astazi. Sau, ma rog, o parte din ele. Sunt oarecum trist, am un conflict dur si de durata cu cantarul. Eu cred ca depun toate eforturile, ba chiar mi se intampla rar sa dau iama in borcanul cu Finetti.
Am vazut ca unii s-au cam suparat pe post-ul cu descrierea Bucurestiului, “capitala lenzavcioisului”. Pentru mine, asta intra in cotidian, am “talentul” de a-mi face “prieteni” cu dezinvoltura cu care altii se leaga la sireturi. Tocmai de aia zic ca e musai sa va povestesc inca o faza de la Bucuresti. Deci, in capitala, au
Flavius Bunoiu
Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.
