FREQUENCY – DAY 2

Si a fost ziua a doua de festival Frequency…ziua in care am realizat ca nu mai sunt feciorul de altadata, nu de alta dar noptile pierdute, statul in picioare cu orele, sutele de mii de wati de lumina si sunet si oboseala isi cam spun cuvantul iar eu nu traduc astfel de cuvinte. Dar am rezistat eroic la concerte si rezist si azi.

Ce a fost, ce-am vazut, ce-am auzit: Feeder nu m-au ”atins”foarte tare, nici 3 Feet Smaller. Dar mi-a placut foarte mult Elbow, cat am putut vedea din cauza ploii. La un moment dat a aparut un nor negru peste concert, negru dar stiti cum? Un nor din ala apocaliptic, apoteotic, biblic. Si solistul a facut o melodie speciala cu publicul, bazata pe „cloud fuck off, i paid a lot of money for the ticket”. Desigur, norului putin i-a pasat ba chiar s-a ambitionat sa ne arate cine e mai tare si ne-a scaldat intr-o ploaie biblica, apoteotica, apocaliptica. Motiv suficient pentru mine sa o sterg englezeste (in Austria) din fata scenei catre o hala, la o scena secundara (Weekender). Si unde, spre totala mea surpriza, am descoperit o trupa senzationala, din Finlanda. O trupa cu 2 dragute si un baterist, din Finlanda, numita LCMDF. Foarte cool si fresh sound-ul, abia astept sa le ascult albumul. Pentru ca s-a oprit ploaia (the cloud did fuck off pana la urma) am iesit la Kasabian si o alta trupa, Deichkind, pe care nu o stiam dar am aflat ca sunt „stars”la ei in sat, adica in zona germanica. Apoi au venit Dropkik Murphys pe care mi-e cam greu sa ii descriu dar incerc: irlandezi, Boston USA, cimpoaie, ACDC, limba germana. Plini de energie ca niste trolli infometati, irlandezii au animat spectaculos atmosfera si publicul nu a avut nimic impotriva. Pana la finalul serii (adica inceputul zilei) am mai „tras”o tura si pe la Red Bull Stage ca sa vad Tim Anderson, Chris Lake si Mark Knight dar am fost putin dezamagit, nu mi-au placut foarte tare mix-urile. Ma rog, poate mixau special pentru publicul de Austria care e altfel decat al nostru. In schimb am descoperit un alt DJ care rupea butoanele: Feed Me. Scena Red Bull si UAF Floor se afla la cativa kilometri de scenele principale, in niste hale apartinand unei fost unitati militare.

De prisos dar tot va spun: atmosfera senzationala peste tot chiar daca 2 „roakerite” mi-au subtilizat pachetul de tigari de pe banca in timp ce eu cascam ochii (si gura) la parasutistii Red Bull. Dar, pe langa asta, lumea e prietenoasa si…altfel decat in Romanica. O tipa a venit la mine sa imi spuna ca ii place tricoul meu; in engleza, din start, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca nu prea am sanse sa ma dau „neamt”cu cele 10 cuvinte cunoscute de mine. O „fraulein”voluptoasa si vesela ca o mireasa la fotograf mi-a zis ca sunt „geil” ceea ce mi-a fost tradus drept „sexy si horny”din limba lor bastinasa iar o alta m-a pupat pur si simplu ceea ce ma face sa imi reconsider serios optiunile de pensionare in favoarea Austriei. Lumea se distreaza fara fite si absolut nimeni nu se uita urat la tine chiar si de esti in costum de marmota (am vazut vreo 3), lamaie uriasa, cocos sau ninja. Am mai vazut multe tricouri si sutiene zburand spre scena (spre mine niciunul, din pacate), cizme de cauciuc, tatuaje si piercing-uri dintre cele mai ciudate. Per ansamblu, nu ai cum sa nu iubesti atmosfera asta si deja am planuit ca anul viitor nu mai ratez nici Nova Rock.

Pentru azi, line-up-ul e greeeu si delicios ca un hamburger cu triplu strat de cascaval: Foo Fighters, Carl Barat, Stereo MC’s, The Chemical Brothers, Freestylers, Pola Riot, John Digweed, Moonbootica…ufff, sper sa reusesc sa vad cat mai multe. Mananc repede ceva de dimineata si apoi incerc sa odihnesc oasele batrane ca sa reziste pentru diseara. Mai jos, incerc sa pun cateva poze (facute cu „smartfonul”, sorry, si filmuletul cu „cloud, fuck off”, asta daca ma lasa netul care merge vai mama lui).

Poze facute cu „smartfonul”

Clipul cu „Cloud, fock off”