Dupa ce si-a luat vacanta de la scoala lui Platon si l-a dadacit oleaca si pe Alexandru cel ramas in istorie drept “cel mare” (fetelor, nu zambiti!), amicul Aristotel s-a gandit sa ne dea subiect pentru cateva seminarii de filozofie. Daca nu ati trecut prin scoala ca gasca prin balta probabil va amintiti de lectia cu omul care este o “fiinta sociala” care vrea si trebuie sa traiasca alaturi de semenii sai, buni sau rai, in comunitati mai mari sau mai mici, dupa posibilitati. Mai mult, din
De prin ’99 incoace ma invart in industria care nu are sarbatori legale si zile libere in acelasi timp cu restul populatiei adica radio, televiziune, evenimente. Fac parte dintre cei care trebuie sa munceasca atunci cand tara se relaxeaza iar daca tara se relaxeaza asta presupune spectacol. Eh, eu sunt ala insarcinat cu spectacolul asa ca am petrecut si presupun ca voi mai petrece si de-aici incolo sarbatori “pe plantatie”. O situatie care are totusi si partile ei bune: de exemplu, nu sunt
In ultima vreme, fara sa vreau, am testat o teorie; si anume aceea cum ca, vrei, nu vrei, pana la urma vei primi un raspuns la intrebarile care te framanta. Ma rog, e un fel de teorie, inca mai lucrez la ea, mai trebuie slefuita, pe ici, pe colo, prin partile ei moi argumentative si esentiale. Si mai are si dezavantajul ca necesita timp, e pentru aia molcomi si blajini, de traiesc sute de ani ca nu ii afecteaza nimic si nimeni pe lumea asta (stiu eu “fro” doi-trei). Pai sa va zic despre speta
Ma uitam la House, serialul. E, undeva in sezonul 3, un episod in care un pompier ajunge la un pas de moarte fiindca face atac de cord ori de cate ori isi vede partenera (de care este indragostit nebuneste) alaturi de fratele sau cu care se logodise. Cum tipul nu vrea sa ii spuna partenerei ce simte (ca sa nu ii distruga relatia cu fratele sau), doctorii ajung la concluzia ca singura solutie este sa ii “scurtcircuiteze” o portiune din creier, cea responsabila de amintirile pe termen lung. Daca
Mo, sa nu radeti dar azi ma duc sa invat sa fac...turta dulce! Incerc sa "descopar latura feminina din mine" si sper sa nu descopar chiar totul: adica faptul ca sunt nebun dupa posete si ca pot goli cardul la o singura sedinta de shopping! Cum eu sunt un fan al dulciurilor de "tat" felul, nu se putea sa ratez un Atelier de Turta Dulce si "ma tare" bucur ca nu ii zice workshop de turta dulce ca ma enervam de nu stiu ce faceam si sigur nu participam. Ca sa nu va prelungesc suspansul, Camelia vine
S-au cunoscut, cum altfel, pe Facebook. El tocmai se pregatea pentru prima sesiune de iarna din viata lui de student iar ea era eleva la un liceu cu nume semi-obscur de avocat/scriitor/poet din Oradea. Am putea spune ca a fost “mana sortii”; in definitiv era vorba doar de o chestiune de timp, caci aveau déjà 14 prieteni comuni. El i-a dat friend request si apoi like la cateva poze. Nu la toate, sa nu creada ea ca e disperat. Apoi si-a pus un status interpretabil, cu un citat din Coelho si ea a



