Eu nu prea scriu despre mancare. Sau, mai bine zis, nu am scris niciodata despre mancare. Nisa asta este bine acoperita de Adi si multi altii pe care insa nu-i citesc prea des pentru ca pe mine ma tine o butelie cam 3 ani, asta cu tot cu prietenele care, din cand in cand, mai
Browsing tag: oradea
Stimati tovarasi. Si “pretini” Azi, 16 iulie 2011, a avut loc Plenara Comunitatii On-line din Oradea, la Moszkva, desfasurata (nu stiu de ce) conform cutumelor socialiste mai mult sau mai putin cunoscute de participanti. La intrunire au participat mii de fruntasi in intrecerea on-line din “muncipiul” Oradea (ma rog, vreo 30, in total). Grupul de
La noi se joaca mult teatru. Drama, comedie, „di tati”. Oradea este un caz unic in tara. Poate si in lume. La noi, in fiecare luna se infiinteaza cate un teatru. Deja le-am cam pierdut socoata. Suntem niste norocosi, altii nu au niciunul. Era prin anul de gratie 2011. Prin februarie, “alesii bihorenilor” s-au hotarat
Eu, de cand a venit criza asta (financiara sau economica) sunt, oaresicum, tare bucuros: pentru ca unul dintre multele efecte ale crizei, pozitiv pentru (bur)sucul meu gastric, consta in aparitia exploziva a restaurantelor cu meniuri de tip “pensiune”. Intre ele, concurenta dramatica. Care, cum: intre 7 si 16 lei. Ceea ce este perfect adaptat buzunarului
In alta ordine de idei, in 2007 scriam de Alexandrina Hristov. Putin cam siropos dar eram si eu intr-o stare siropoasa atunci. In seara asta merg la concert, in Oradea. Ma bucur si ma enervez, in acelasi timp. Ma bucur pentru ca merg la concert, ma enervez pentru ca nu am reusit sa o aduc
Dupa cum ziceam ieri, de Ziua Tineretului am facut o timida incercare de a creiona cateva evenimente, printre care si o intalnire cu, sa zicem, oamenii pasionati de on-line. O chestiune promovata aproape exclusiv on-line, facebook, twitter, etc. Deci “pe target”, cum se zice. La numitul eveniment eu aproximam zece oameni, au fost in jur
Flavius Bunoiu
Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.
